sábado, 10 de abril de 2010

Empaquetar una vida


Da, mi-am dat seama ca am inceput sa-mi impachetez viata. Si nu vorbesc despre viata mea de acum, ci despre viata mea de dinainte. Mi-am impachetat-o. Mi-au mai ramas aminitiri, pe care acum le gandesc in spaniola....Prietenii au ramas, dar nu aici cu mine. Nu i-am impachetat si pe ei, pentru ca de-as fi facut asa, nu ar mai putea iesi din geamantan sa vina sa ma vada. Gandurile rurarle le-am impachetat, strazile aglomerate ale Bucurestiului, praful, cladirile grii....si pe vechea ¨mine¨ tot acolo cu ele m-am impachetat...

Noua valiza are praf de soare, scoici, mare, nisip si tinto de verano. Dar e putin greu de carat... Pentru ca trebuie sa o car singura....

2 comentarios:

  1. atat de mult mi-a placut cum ai scris postul asta, ca era sa-mi dea lacrimile...

    ResponderEliminar
  2. mda, m-am prins pe mine insami intr-un moment din ala mai strange asa... si mi se facuse si mai dor de voi....

    ResponderEliminar