Despre Primăvară şi alte nimicuri

Poezie se poate face numai primăvara. Vara e obligaroriu să faci dragoste în fiecare zi. Toamna ne ocupăm de proză şi melancolie. Pe când iarna îndeplineşte toate condiţiile pentru niţică filozofie de circumstanţă.
Acum este primăvară…. Cu figurile ei de adolescentă îndrăgostită şi alintată care nu ştie semnificaţia cuvântului NU, cu năravurile ei de bidiviu în călduri, mi-i tare dragă! Aş lua-o în fiecare zi de nevastă, dacă aş fi băiat.... Până când, sătulă de mine, mi-ar cere divorţ. Pe care l-aş accepta, cu condiţia de a nu plăti pensie alimentară. Pentru că nu merită. Ea merită să facă închisoare! Repet: ea merită să facă închisoare! Că prea ne duce în ispită. Prea ne stârneşte.
Aşa, de departe, primăvara seamănă cu-n parc uriaş de distracţii. Un Disney-land omniprezent, care nu-ţi cere nici un ban la intrare şi cu atât mai puţin la ieşire. Pe teritoriul lui, nu trebuie să faci nimic altceva decât să împarţi, din când în când, câte un zâmbet. Şi-acum câinii latră mai melodios, iar gropile din asfalt par mai duioase. Pisicile se împerechează, dar ţânţarii nu au absolut nici o vină. Fustiţele sunt extrem de scurte şi foarte simpatice, iar rujul de buze se ia mai uşor. Mihai vorbeşte tot singur. Să-l ascultăm:
- Dragă Adrian, după cum ştii, noi suntem nimic pentru noi, cât şi pentru ceilalţi. Noi nu ne mai întâlnim într-o oră, ci într-un infinit. De ce râzi urâtule? Or’ crezi că râsul te scuteşte de indiferenţă?!? Nu dragul meu, iubitul meu, râsul tău e fals. N-are imaginaţie. E un râs de mort. De mort!
- Ce zici? Zici că măcar ai sentimente? A…! Eşti îndrăgostit!!! Eu zic că eşti mai degrabă comic. Cu adevărat comic. Zici că eşti îndrăgostit, dar mai cunoşti tu sentimentul picăturii de apă? Sentimentul florilor or’ afurisitul şi necesarul sentiment al razei de lună, le mai ţii minte? Le-ai uitat, preasentimentalule. Le-ai dat dracului…!
Bate vântul, Adriane! Ni se răstoarnă Pământul cu cracii în sus ca o curvă.
Nu râde, Adriane! Tu eşti prost, Adriane! N-ai dreptul să râzi. Tu trebuie să taci şi să faci dragoste. Nu trebuie să râzi. Îi poţi molipsi pe toţi. Uită-te şi tu, prostule, la orizont…
Iar râzi? Ţi-am spus să n-o mai faci pe deşteptul!

- Lasă-l bă, să râză!-mi-a zis o găină. Că e şi el râsăreţ. Mi-am făcut cruce!
- Ce vrei fă, găină? Ce eşti tu? Administrator de râsuri?
- Nu, boule, eu sunt oaie!
- Păi cum eşti oaie?!?
- Aşa cum eşti tu bilibistroc!
- Da’ eu de când sunt bilibistroc?
- De când ţi-au crescut pene şi stele şi…bigudiuri în nas.
- Aha…! Atunci. M-am luminat!


Am meditat mult la ce am scris aici şi nu am mai înţeles nimic.... ce să-i fac.....insomniile bată-le vina....